Skip to main content

Full text of "Vasile Alecsandri - Discurs in Sedinta Senatului Art.7 1879"

See other formats


V. ALEXANDRI 



DISCURS 

ŢINUT IN ŞEDINŢA SENATULUI 

de la 10 Octomb. 1879 

CU OCASIUNEA 

REVISUIREI ART, 7 AL CONSTITUŢIUNEI. 



-~<33£i« 



Din stabilimentul pentru artele grafice 
SOCECtJ, S AND ER & TECLU 

39. Strada Academiei 39. 

18 7 9 



V. ALEXANDRI 




ŢINUT IN ŞEDINŢA SENATULUI 

de la 10 Octomb. 1879 

CU OCASIUNEA 

REVISUIREI ART. 7 AL OONSTITUŢIUNEL 



Din stabilimentul pentru artele grafice 
SOCECÎJ, SANDER & TECLU 

39. Strada Academic! 39. 

18 7 9 



V. ALEXANDRI 



DISCURS 

ŢINUT IN ŞEDINŢA SENATULUI 
de la 10 Oct. 1879 

cu oeasiunea r e y i s u i r e î Art. 1 al Coiisiitiitiiinci, 



->¥X^~ 



{Domnilor Senatori, 

(AstădT România se presintă nouă cu istoria sa în mână pentru 
ca noî să înscriem pe paginele sale sau umilirea şi perderca >ie- 
mitinî nostru său demnitatea şL salvarea hu>> 
CSituaţie tragică pentru Patria Română ! Situaţie gravă pentru se 
natoriî Români!^ 

In presenţa acesteY situaţii, fără semăn în analele istorice ale lu- 
meî, trebue să seim a ne rădica cu inima şi cu cugetul la înălţimea 
datoriei nostte,- fără patimT, fără violenţă, dar cu spirit liniştit, cu 
patriotism luminat şi cu nobilul curagiu ce se cere de la omenii 
chiămaţî a decide de sorta terii lor. 

Să ne urcăm dar pe acesta tribună conduşT numai de glasul 
consciinţei nostre, şi feriţi de orice simţiment de ostilitate în contra 



nimenuî, nici chiar în contra art. 44 din tratatul de la Berlin, nici 
chiar în contra alianţei israelite, cărora datoresce România cum- 
păna spăimentătore în care ea se găsesce astădî. 

Voiii dice maî mult: ^Departe de a fi ostili, să le fim ore-cum 
recunoscetorî , căci alianţa israelită, prin dorinţa-î nerăbdătore şi 
nechibsuită de a obţine grabnic drepturi civile şi politice pentru 
coreligionarii seîy'vcât şi art. 44 din tratat care ne impune noue, 
într'un mod draconic, realisarea acelei dorinţe, fără a se preocupa 
de convenienţele nostreS"7ne-aii deschis ochii asupra pericolului ce 
ne ameninţa şi aii deşteptat în noî instinctul conservării naţionale. 
(JEram adormiţi pe patul nepăsăreî, pat vecin cu mormântul! 
Suntem acum treziţi! ... Să fim dar trezi la postul ce ne-aii încre- 
dinţat patria nostră, şi să privim cu ochî pătrundetorî situaţia 
creată României de Congresul de la Berlin, pentru ca, în cunoscinţă 
de causă şi cu mâna pe consciinţă, să luăm o otărire fermă, justă, 
leală şi demnă. 

Ce vedem adî pe scena acestei părţî de lume ce se numesce 
România? 

Vedem un popor blând, generos, ospitaliar, inteligent, iubitor de 
progres, apt a se asimila cu naţiile cele maî civilisate, tolerant în 
materie de religie; un popor care în timp de maî mulţi secolî de 
restrişte, de lupte crâncene a sciut, - prin o politică dibace şi prin 
vitejia luî, să'şi păstreze naţionalitatea, şi să'şî scape moşia de pof- 
tele nesăţiose ale puternicilor seî vecini, un popor care, într'un 
numer mic de anî, a operat cu linişte în sînul tern sale reforme 
sociale de acele care la alte naţiî au pus sutimi de anî ca să se 
introducă prin torente de sânge; un popor care s'a afirmat în ochii 
lumeî şi prin calităţiie spirituluî, şi prin calităţile inimeî, şi prin 
dcsvoltarea intelectuală şi prin bărbăţia sufletului; poporul român! 
stăpân pe (o ţeră frumosă, mănosă şi menită prin posiţia eî de a fi 
pridvorul templuluî civilisaţieî moderne la marginea Orientului încă 
barbar. 

Acest popor a avut din vechime şi pene în dilele nostre sorta 
cea maî stranie, cea maî periculosă pentru existenţa sa naţională, 
fiind o colonie latină perdută întze alte marî ginte de sânge străin. 
Vecinie el s'a găsit faciă cu un noii duşman, cu o nouă amenin- 
ţare!... Când cu selbaticele horde de la Nord, când cu torentul 



Asiatic ce a inundat o parte din Europa orientală, când cu nenu- 
măratele încercări de cotropiri' ale vecinilor luî, Tătari, Unguri', 
Poloni, etc, când cu otrava corosivă şi demoralisătore a Fanario- 
ţilor, când cu braţul apăsător al protectoratului rusesc, şi câte alte 
calamităţi isvorite din întru şi din afară.... Şi bietul vultur româ- 
nesc, prins în lupte gigantice şi seculare, de şi a perdut doue pene 
scumpe din aripele luî, una peste Carpatî şi alta peste Prut, a eşit 
învingetor a relei sorte ce l'a persecutat, cu inima întregă, cu capul 
tefărL. In fine el a dat pept cu Turcul care'l ţinea în vasalitate 
de 400 de anî, şi-a recâştigat independinţa vitejesce, atrăgându'şT 
laudele Europei, şi când sermanul se credea scuturat de greutatea 
nenorocirilor, când se credea intrat într'o viaţă scutită de griji şi 
de lupte /iată că se găsesce faciă cu o nouă ameninţare, faciă cu 
o nouă cumpănă, faciă cu năvălirea IsraelităL. Şi ce 'î mai îngri- 
jitor pentru el, faciă cu un verdict europen, un verdict ce pune în 
pericol viitorul luT, naţionalitatea luî, şi chiar avutul seu strămo- 
şesc, moşia luîl 

■ Ce este acesta nouă cumpănă? Ce este acesta nouă năvălire ?- 
Cine sunt năvălitorii, de unde vinu, ce vreau? Şi cine este noul 
Moisi care 'î conduce la noul păment al făgăduinţei , aşedat astă- 
daţă pe malurile Dunăreî^/ 

Ce sunt năvălitoriî? Sunt un popor activ, inteligent, neobosit 
întru' îndeplinirea misiuneî sale; sunt adepţiî celuî maî orb fanatism 
religios; ceî maî esclusiviştî din toţî locuitorii pământului, ceî maî 
neasimilabilî cu cele-alte popore ale lumeî!... Credincioşi pene la 
morte religieî lor; şefii lor sunt Rabinii care edicteză legi speciale 
pentru eî; patria lor e Talmudul! Puterea lor e nemăsurată căcî 
se rezămă şi se întemeiază pe doue alte puteri : franmaşoneria re- 
ligiosă şi aurul! 

De unde vin aceştî năvălitori? Judecând după numeral spăimân- 
tator ce curge necontenit pe tote frontierele ţereî, pe tote potecile 
munţilor, peste plaiuri şi peste ape, ar crede cine-va că eî fug a- 
lungaţî de biciul persecuţiei, căcî năvălirea lor presintă spectacolul 
emigraţiilor din secoliî trecuţî... însămi!... Eî vin în cea maî mare 
parte din Imperiul Austriei, unde Evreiî se bucură de protecţia 
legilor, şi unde au căpătat chiar drepturi civile şj politice. Eî vai 
şi din Rusia care le-au acordat dreptul de a deveni proprietari.,.. 



li 



Fug dar de bine!... Pentru cer... Aici e misterul care trebue să ne 
pue pe gânduri 

Ce vreau eî la noî?... O posiţie socială maî avantagiosă?... Nu, 
căcî după plângerile lor, aicT este ţera persecuţiuneî.... O patrie? 
Nu! căcî patria lor este Talmudul; în el cred, în el vieţuesc, în 
el mor...! Şi acest fanatism secular face tăria lor, căcî el 'î opresce 
de a se asimila cu cele-1-alte popore şi de a se contopi în ele; t 
mănţine ca o naţie străină între cele-1-alte naţiî, ca un Stat în 
Stat. — Eî caută dar aicea nu o posiţie socială, nu o patrie dar o 
proprietate lesne de dobândit, eftină de cumperat; o proprietate 
pe care să o potă trece către orî-cine altul când acesta transacţie 
comercială ar cuveni intereselor lor; o proprietate care prin posiţia 
eî să presinte avantajul de a fi ca o tarabă deschisă pe pragul ce 
desparte Orientul de Occident. Găsindu-se înecaţî între milionele 
de locuitori aî marelor ţerî Europene, eî vreu la rendul lor să 
înece pe un popor mic, şi, prin ajutorul capitalurilor ce posedă, să 
devie proprietari aî pământului aceluî popor, iar din vechiî stăpâni 
aî tern să facă nisce iloţî, precum sunt astădî ţeraniî din Galiţia 
şi din o parte a Bucovineî. 

Iată cum se esplică acesta modernă.,., nu dic cruciadă, termenul 
nefiind potrivit cu judaismul... voiii dice dar: acostă 'mqgernă 
jiuiaidck 

Ţera e frumosă, îmbelşugată; ea are oraşe marî, drumuri de fer, 
şosele, instituţii desvoltate; şi un popor cam neprevedetor ca tote 
poporele de viţă latină ... Ce î maî uşor de cât a se substitui lo- 
cuitorilor acesteî ţerî, şi de a face din ţera întregă o proprietate 
Israelită? 

■ Dacă este acesta planul năvălitorilor de astădî, precum tot ne 
induce a o crede, el probeză ancă o dată spiritul întreprindetor al 
neamuluî israelit, şi departe de aî merita un blam , el e de natură 
a 'î atrage lauda şi admirarea omenilor practici? 

Blamul s'ar cuveni noue, Românilor, dacă prin nepăsarea nostră, 
sau prin aplicarea unor fatale şi absurde teorii umanitare, am da 
înşine o mână de ajutor la îndeplinirea acestuî plan. Blamul ar cădea 
pe capul nostru, dacă înşelaţî de acele teoriî înţelese pe dos, sari 
dominaţî de o spaimă imaginară, sub influenţa unor ameninţări 
imaginate, am uita că patria română este un deposit sacru încredinţat 



noă de părinţii noştriî pentru ca să '1 transmitem întreg şi nepătat 
la copiî noştriî.... 

Cine este noul Moisi care conduce poporul luî Israel către o 
noua Palestina? Cine? O adunare de omeni eminenţi, iubitori de 
neamul lor; puternici prin legăturile lor sociale în lumea politică, 
şi maî puternici ancă prin agentul producător de minuni, prin aurul 
posedat de bancherii israeliţî, prinţii financeî, după cum 'î numesc 
cu măgulire unele gazete francese... Alianţa israilită 11 

alianţa israilită!... Nume misterios dar resunător şi lugubru ca 
şi numele de Nihilism. Toţi vorbesc cu o mirare cam îngrijită de 
aceste doue firme resărite de o dată în ochii lumii, dar nime nu 
pote măsura întinderea aspirărilor acelor puteri ocultei 

Alianţa israilită! Admirabilă şi colosală asociaţie! Voinţa eî este 
voinţa întregului neam judaic. Poruncile eî sunt legî nediscutabile! 
Un gest al eî, şi sute de miî de omeni 'şî părăsesc căminul stră- 
moşesc ca să se înregimenteze în tăcere sub drapelul negru al 
năvălireî; sute de miî, cu cea maî deplină abnegaţie, se îndrumeză 
pe calea triste a emigraţieî... Insă alianţa, noul Moisi, le arată viitornl 
aurit, şi eî merg înainte ca valuri inundătore a torentelor - 

In presenţa unuî asemenea fapt de energică părtinire, cum dar 
noî Româniî să nu ne îngrijim, şi să nu ne întrebăm ce vrea alianţa 
israilită la noî? 

Ea vrea şi vrea să ridice seminţia judaică de la cădere; vrea să 
dea o proprietate mare celor maî săracî şi maî neluminaţi din nea- 
mul eî; vrea pentru scopuri ulteriore să rădice Evreiî pe aceiaşi' 
treptă cu Româniî în România, şi aii reuşit a interesa pe Europa 
civilisată la realisarea acestuîvis frumos, acestuî plan dibaciu, acesteî 
ambiţii demnă de omenî care compun alianţa israilită. 

Acum să esaminăm(pe ce se întemeiază alianţa israilită ca să., 
reclame pentru numeroşiî seî coreligionari drepturi de cetăţenî în 
România? Care sunt serviciile făcute ţeriî de către comunitatea ju- 
daică? Adus'au ea vre-o-dată ajutorul eî bănesc la nevoile Româ- 
nilor fără a căta în acel ajutor un profit usurar? Unitus'au cu su- 
fletul la durerile ţeriî? Impărtăşit'au bucuria eî în dilele de triumf? 
Nu!.... Regret de a constata că Evreiî din Moldova, afară de forte 
puţine e'scepţiî, s'aii aretat vecinie nepăsători de sorta Românieî, 
bi pot dice chiar ostilî propăşireî nostre naţionale. Unirea princi- 



patelor a ost pentru eî un doliu!... Independinţa română o îngrijire, 
şi lupta Românilor pentru acea independenţă un motiv de a scumpi 
banii, de a cresce camătă şi de a specula asupra miserieî obşteşti 
clDe la 1842, când a început năvălirea evreescă, s'aii crescut ca- 
mătă şi aii produs ruină proprietăţî maj 

. ^Fondat-au la noî evreii institute de folos public ? Nu ! Gânditu-s'au 
măcar aşa numiţiî prinţî aî financeî din străinetate ca să întrebuin- 
ţeze influenţa lor pe lângă puternicii diplomaţi aî dileî, în favorea 
acestei ţerî române pe care o priviau ca o viitore proprietate al 
neamului evreescs 

Nici una de acestea! Singurul israilit care a încercat la noî o 
întreprindere disă de folos public, este vestitul Dr. Strusberg, şi 
astă-dî cunoscem cât folos personal a tras el din construirea dru- 
muluî seu de fer, unic în felul şeii pe facia pămentuluî, şi tot odată 
câtă pagubă au suferit şi suferă încă ţera! Ea plătesce scump în- 
crederea ce a avut într'unul din ceî maî celebri personagi din 
aristocraţia israiliţă 

încă o-dată dar să ne întrebăm prin ce manopere alianţa a reuşit 
a interesa Europa la sorta unui neam cu totul străin de neamul 
nostru, şi care nu se pote recomanda simpatieî europene prin nici 
un act meritoriu săvârşit la noî? 

Tote acele manopere se reduc la una şi singură, însă cea maî 
eficace, la influenţa calomnieî! 

■ Calomniez, ii en reste toujours quelque chose — dice Beaumar- 
chais prin gura lui Figaro.» 

Tactica întrebuinţată a fost de a arăta Europeî pe nenorociţii 
evreî ca pe nisce interesante victime al inchiziţieî române pentru 
causă de religie, iar pe poporul român a '1 zugrăvi cu culorile ce^e 
maî înfiorătore de netoleranţă, de fanatism, de barbarie; ast-fel ca 
să descepte mila Europeî pentru evreî şi indignarea eî contra Ro- 
mânilor- 

Şi în adever, D-lor senatori, aţî observat cum de vreo câţî-va 
anî foile din străinetate devotate evreilor, au devenit instrumente 
orbe a campaniei clevetitore întreprinsă în contra Românilor. Ori-ce 
calificârî injuriose, scose din vocabularul trivialităţeî, ne-au fost 
aruncate cu sumeţie de unele jurnale din Viena, din Pesta şi chiar 



9 



din Paris. Am fost trataţi de selbaticî, do barbari', chiar şi de TaşY 
în ajunul luptei nostre pentru independinţă. 

Ce) mai neînsemnat incident atingetor de un evreu , a fost es 
ploatat în defavorea nostră şi presentat în străinctate cu proporţii 
mari, pentru ca să dispue opinia publică în contră-nc; şi nota-bciic: 
aice se vădesce perfidia, tote faptele Românilor restâlmăcite, exa- 
gerate, aii fost atribuite unui spirit de netoleranţă religiosă ce n'a 
esistat nici o-datâ la noi 

Ue esemplu : un cârciumar jidov, dovedit de înşelător, de falsifi- 
cator, era depărtat de pe moşia unde 'şi esercita traficul? Foile 
străine strigau: persecuţie religiosă 

/Orî-ce mesură administrativă luată de guvern pentru ordinea şi 
moralitatea publică: Persecuţie religiosul 

(Uri- ce lege apărătore intereselor particularilor, votate de Corpu- 
rile Legislative: Persecuţie religiosă' 1 

(Tot funcţionarul, primar, comisar de poliţie, sub-prefect, prefect, 
procuror, judecător: agenţi aî persecuţiei religiose!" 

Chiar miniştrii aii fost declaraţi de şefii uneî armate biurocratice, 
organisată special nu atât pentru guvernarea ţereî cât pentru me- 
nirea de persecuţie religiosă' 

'Dar maî mult!... Un evreii fanatic, se introduce într'o biserică 
creştină, fură sculele sfinte şi le aruncă într'un loc spurcat. Pre- 
tutindenea, aiurea, chiar în ţările cele maî civilisate, acel profanator 
ar fi fost rupt în bucăţi' de poporul indignat. La noi, .furul sacri- 
legiu scapă teafăr, şi pentru că este dat sub-judecată : persecuţie 
religiosă ! 

Maî de-ună-ţlî în mijlocul laşului, qlioa meză-mare, cu ocasia în- 
mormentăreî unuî rabin, evreii aii dat probe de cel maî selbatic 
fanatism, insultând crestiniî ce întelneau, şi maltratând femeile lor... 
şi însă poporul Român au stat liniştit... Nici' un evreii n'au fost 
atins... Cine însă să plânge de persecuţie? Tot evreul!) 

.S'aii făcut legî restrictive spre a feri pe locuitorul sătean de es- 
ploatarea evreilor debitătorî de beuturî spirtose, şi cu acostă ocasio, 
s'aii depărtat de prin unele sate câţî-va cârciumarî ce făceau traficiul 
cel maî nelegal, şi erau chiar gazde de tâlhari... Ţipete, răcnete, 
protestări în foile evreescî; persecuţie religiosă! căoî religia a ajuns 
a fi tărîtă şi prin cârciumî ca un bun instrument de clevetire... 



10 



Şi însă, cu totă asprimea legilor restrictive, priviţi: tote debitele 
cie beuturî spirtose şi de tutun sunt în mâna evreilor... Probă de 
persecuţie religios; 1 ! i 

Ţeara e plină de sinagoge unde evreii se bucură de libertatea 
cultului lor... Probă de persecuţie religiosă. 

■' Evreii se bucură de libera circulare, de libera aşedare în lungul 
şi în latul ţereî. Eî fac comerciu fără impedicare, chiar comerciurî 
ilicite!., au întruniri publice fără control, fondeză gazete în care uscză 
de libertatea presei până la licenţă, măniând cu impunitate arma 
batjocoreî în contra Românilor şi a Parlamentelor nostre. Probă de 
persecuţie religiosă. 

Ce se maî spun?... 'Mî ar trebui dile întregi ca să înşir aci în- 
chipuitele probe de persecuţie religiosă, prin care alianţa israelită 
au căutat a depinge hemul Român ca un neam netolerant, barbar, 
bun de şters dupe facia pământului; 

Iată însă un document de o mare însemnătate care se găsescc 
în dosarele congresului de la Berlin, un pasagiu din rechisitorul 
presentat acelui congres de alianţa israelită, rechisitor care negre- 
şit a servit.de bază prescripţiilor ce ne privesc în tratatul încheiat 
în capitala Germaniei. 

Veţi vedea până unde a mers lipsa de lealitate , îndrăsnela ca- 
lomniei şi ura israelită în contra nostră. 

Ascultaţi: «In România situaţia israeliţilor, forte numeroşi, este 
&încă grozavă! De douî ani eî sunt jertfa celei maî crude perse- 
«cuţiî... Maî în fie-care an Europa este uimită la povestirea resco- 
«lelor, uciderilor, prădilor şi isgonirilor, . . cu mase, de care evreii 
«sunt victime.» 

Audiţî, D-lor senatori? Rescole, ucideri ', prădî '!. . Ar crede cine- 
va că aude vorbind de Maroco, sau de Spania pe timpul luî Tor- 
quemada . . . Alianţa a găsit de bonne guerre a pune pe sema 
României de astă-dî crudimele suferite aiurea de evreî în secoliî 
trecuţi' prin ţările cele maî civilisate. 

Dar să citim maî departe : «La aceste violenţe s'a adăogat . . . 
«■cu masse persecuţia legală cu un şir de legî ce esclud pe jidani' 
«de la tote întrebuinţările, de la tote carierele liberale, de. la tote 
«funcţiunile publice, şi de la numerosele ratnurî comerciale, împie- 



11 

«decând până şi eserciţiul cultului religios, şi cătând prin tote 
«midlocele putinciose a "/ reduce la miscric .şi a 'î degrada.* 

Aţî auditP'Noî împedecăm eserciţiul cultului religios, şl cu tote 
aceste ţara 'X plină de sinagoge!.. Noî ! f reducem la miserie, şi cu 
tote acestea comerciul întreg şi industria, şi avutul monetar sunt 
în manele lor!. Noî 'î degradăm, când se degrada eî însuşi prin fa- 
natismul lor, şi prin degradatorele lor năravuri. Cum găsiţi veraci- 
tatea acusărilor, şi ce nume se cuvine procedeuluî israelitr 

Maî departe: «In zadar Puterile garante, redemându-se pe arti- 
colu 46 din Convenţia de la Paris care acordă israeliţilor drepturi 
civile cel puţin, reclamau în contra acesteî politici funeste şi bar- 
bare .. . România a remas fără milă pentru israeliţî. . . etc. etc.» 

Audiţî cum evreii ne înjură, cum ne califică .de barbari chiar 
într'un act oficial menit a fi supus sub ochii Congresului. 

Iată prevederile acelei Convenţiunî din 19 August 1858, preve- 
deri pe cari noî ne-am fi abţinut de a le esecuta : 

«Art. 46. Moldovenii şi Valahii, de tote riturile crescine se vor 
«bucura de-o-potrică de drepturî politice. Aceste drepturi' se vor 
«■putea acorda şi altor culte prin disposiţiî legislative, etc. etc.» 

Se vor putea acorda nu vrea să dică se vor acorda ; nu are un 
înţeles obligatoriu pentru Români. Cu tote aceste asemenea dis- 
posiţiî legislative s'au înscris în codul civil din 1864. Care evreii 
însă a voit să profite de ele ? Nicî unul!. . . 

Pentru ce? Pentru că^£vreiî, afară de un prea mic numer, nu ţin 
la naţionalizarea română, nu ţin la drepturî politice; eî ţin numai' 
la drepturî civile, adică la dreptul de a cumpera pămenturî, remă- 
nend tot sub sujeţiunea streină. Eî ţin la ştergerea art. 7 din Con- 
stituţiune, pentru ca o dată puşi pe aceiaşî linie cu cei-alţi străini 
din ţerăj să profite de dreptul de a deveni proprietarî de- imobile 
rurale, şi să ajungă ast-fel la scopul lor de a deveni stăpânii ace- 
steî ţerî. 

Iată, D-lor, cum Alianţa a esploatat cu profit câmpul murdar al 
calomniei, şi Europa, indusă în erore a credut'o, dar! a credut'o 
Europa luminată ! . . . 

Noî am despreţuit aceste clevetiri dilnice respândite prin foile 
de publicitate; am comis greşela de a nu ne apăra la timp dina- 
intea opiniei publice, şi de a respuude la nisce acusări falşe ce 



12 



ascundeau un scop perfid , arătând la rândul nostru adeverul. Şi 
acest adever este căi'nu noî Românii suntem persecutorii, ci noi 
suntem persecutaţî; nu noî comitem crima persecuţiei religiosă în 
contra evreilor, ci evreiî comit crima uneî persecuţii complexe în 
contra nostră, persecuţie .şi religiosă şi economică şi naţională. 

Am neglijat de a desfăşura în ochiT Europei tabloul îngrozitor 
al năvălireî sistematice şi demoralisătore a evreilor, unii isgoniţî 
din Austria şi din Rusia, pentru purtările lor nelegale, şi ceî mai 
mulţi trămişî la noî din ordinul Alianţeî israelite. Am neglijat de 
a pune în privirea lumeî lungul isvod de locuitori aduşî la sapă de 
lemn, şi de familii o dată avute şi astădî cădute în sărăcie, prin 
unelta infamă a usureî şi prin hrăpirea nesăţiosă a evreului ce es- 
ploatcză maî cu seamă Moldova. Am negligeat de a publica în 
foile europene durerosul şi înspăimântătorul martirolog a nenoroci- 
ţilor Români otrăviţî de evreî prin beuturî falsificate. 

Spirtul, apa de foc, vărsat de Americanî în gura selbaticilor a 
contribuit a distruge maî mult poporaţia indigenă de cât armele 
de foc. Rachiul otrăvit vîndut de evreî prin satele nostre are a- 
ceiaşî ţintă şi produce acelaşî efect. Demoralisarea , secarea pute- 
rilor, tâmpirea şi morteaT ' 

Acesta este adeverul ^deverat! iar nu câte-va incidente isolate 
şi forte rarî cari sunt de domeniul poliţiei' corecţionale şi pe care 
Alianţa israelită le grupeză cu multă dibăcie pentru ca să compue 
din ele un tablou de persecuţie religiosă. 

l'rivcscă Europa nepărtinitore starea prosperă a celor ce se dic 
persecutaţî de noî, în comparaţie cu starea de quasi-miserie acelor 
ce sunt acusaţî de a fi persecutorî, şi declare în consciinţă din care 
parte este persecuţie? 
-, Espliee Europa învăţată acest fenomen unic şî straniu în istoria 
omenireî : Cum persecutatul se bucură de tote libertăţile religiose 
şi comerciale, cum pote el circula şi a se aşeda unde'î place? Cum 
pote clădi burguri' şi ridica sinagoge, şi fonda jurnale, şi avea în- 
truniri publice fără nicî o împedicare, fără nici un control din par- 
tea guvernuluî? Şi cum pe de altă parte persecutatorul să fie supus 
la tote sarcinile Statului, să fie esploatat pane la măduvă de cel 
pretins persecutat, şi în loc să prospere, să se îmbogâţcscă în pa- 
guba persecutatului, din contra, el stăpân în ţera luî, să scadă, să 



13 



ajungă la marginea miserieî şi în fine să tindă a dispare sub va- 
lurile năvălitore acelor persecutaţi de ej ' 

Fac apel la Europa luminată, fac apel chiar la acei israeliţi că- 
rora simţul de echitate şi de lealitate nu le este străin, să declare 
din care parte este persecuţie/ 

Dar se va găsi pote un filantrop, om de Stat, economist politic 
care ar dîce că persecutorul român e leneş, şi persecutatul evreii 
e harnic; că românul trebue să dea pas evreului, fiind unul inert 
şi cel-alt activ. La acesta stranie aserţiune, voiu respunde acelui' 
cconomist-politic atât de aspru în privinţa românuluî, şi atât de 
generos în privirea evreului, 'î voiii respunde invitându'l să'şi a- 
runce ochii pe câmpiele ţăreî şi să vadă cine muncesce sub arşiţa 
soreluî în lunile de vară? Cine cu sudorea lui scote roda pămân- 
tului pentru ca economistul-politic să aibă cu ce trăi în lux, şi 
pentru ca evreul persecutat să aibă ce esploata fără muncă? 

Otomanul e leneş? Dar!... El e leneş la câscigurî ilicite, şi acesta 
lene '1 onoreză, căcî e o calitate, o probă de consciinţă. i 

în fine esplice Europa luminată un alt fenomen : Cum se face 
ca evreii din ţerile în eare se bucură de tote drepturile cetăţenesc!, 
fug de acele ţerî, se lepădă de acele drepturi, şi vin cu sutele de 
miî să se arunce în ghiarele persecuţiei române? Cum se face că 
în timp de 20 de anT numeral acelor nenorociţi' persecutaţî a cre- 
scut de la 80,000 pene peste 400,000;: 

Iată un tablou îngrozitor de crescerea numeralul acestei popu- 
laţiunî năvălitore. 

Recensementul din 1859 ara tS pentru populaţiunea României' 
unnătorel'e cifre : 

4,299,000 creştini .... Pppulaţiune totala 4,434,000 suflete. 
135,000 jidanT. 

Mişcarea populaţiuneî, adică sporirea prin escesul nascerilor asu- 
pra . morţilor , după documentele statistice, ne dă pene la 1872, 
următorele cifre : 

4,586,500 crescinY .... Populaţiune totala în 1S72 : 4,846,500 suflete. 
260,000 jidanY. 

Pe basa aceleiaşi crescerî, populaţiunea pentru sfîrşitul anului 
1879, se pote admite ast-fel : 



14 



4'759>5°° crescini .... Populaţimic totală în 1879 : 5,095,300 suflete. 
335,800 jidani. 

Cifra de 335,800 jidani, în 1879, este prea mică: I. pentru că 
punctul de plecare adică, recensământul din 1 8J/Q este greşit în 
mai puţin ; al 2-lea pentru că nimic nu este maî greii de cât înre- 
gistrarea esactă a nascerilor şi morţilor la evreî (maî ales de la 
1859 pene la 1870); şi al 3-lea pentru că în acea cifră nu se co- 
prinde escesul imigraţiuneî evreescî, asupra emigraţiuneî, în inter- 
valul de la 1&7-2 — io/9- Aşa fiind, cifra în genere admisă de 
400,000 evreî astăcjî în fiinţă, se pote privi ca adeverată şi maî de 
grabă ca un minimum. 

Din cifrele maî sus espuse resultă că, pe când populaţiunea cre- 
ştină în 20 anî, de la 1859 — 1 &79 a sporit cu 470,000 suflete, a- 
dică cu a 9-a parte , populaţiunea evreescă în acelaş interval a 
crescut cu 200,800 suflete, adică cu de 2 şi jumetate orî, întrega 
populaţiune evreescă ! ! 

D. Moşeau de Ionnes, arată tabloul următor : 

Svedia şi Norvegia, 450 jidanî, adică I la 7,500 locuitorî. 
Anglia, 12,000 jidanî, adică 1 la 1,750 locuitorî; 
Elveţia, 1,970 jidanî, adică 1 la 1,100 locuitorî; 
Prusia, 135,000 jidanî, adică 1 la 800 locuitori; 
Francia, 60,000 jidanî, adică 1 la 600 locuitorî; 
Italia, 38,000 jidanî, adică 1 la 500 locuitorî; 
Danemarca, 6,000 jidanî, adică 1 la 330 locuitorî; 
Grecia, 7,000 jidanî, adică 1 la 140 locuitorî; 
Germania, 1 50,000 jidanî, adică 1 la 90 locuitorî; 
Belgia şi Olanda, 80,000 jidanî, adică 1 la 72 locuitorî; 
Austria, 453,000 jidanî, adică 1 la 60 locuitorî; 
Rusia, 658,000 jidanî, adică 1 la 58 locuitorî; 
Turcia, 380,000 jidanî, adică 1 la 26 locuitorî. 
Noî putem adaogă : 

România, 400,000 jidanî, adică 1 la 13 locuitorî. 

Prin urmare, 1 România are relativ o populaţiune evreescă de 2 
orî maî mare de cât Statul din' Europa care conţine relativ maî 
mulţî jidanî, adică de cât Turcia , şi de 600 de orî maî mare de 
cât Svedia, care conţine cea maî mică populaţie evreescă 

Luând numaî Statele cu cele maî mari cifre absolute ^tie evreî, 
vedem că în : 



15 



Rusia, jidanii constituă a no-a parte din populaţia totală; 

Austria, jidanii constituă a 79a parte din populaţia totală; 

Germania, jidaniî constituă a 144-a parte din populaţia totală; 

Belgia, jidanii constituă a 112-a parte din populaţia totală; 

Francia, jidaniî constituă a 600-a parte din populaţia totală; 

Italia, jidaniî constituă a 700-a parte din populaţia totală; 

România, jidaniî constituă a 13-a parte! 

Mare atragere are pentru neamul israelit acesta persecuţie!.. Mare, 
dulce î se vede, de -vreme ce toţî alergă la densa cala un gheşeft 
plin de mari folose. 

Bine-voiască dar Europa a înţelege odată pentru tot-d'a-una că 
precum în secoliî trecuţi evreii persecutaţî pentru causa de religie 
în Francia, Englitera, Germania, Italia, Spania şi Portugalia, găseiî 
un adăpost în ţera Română, tot asemenea şl în dilele nostre evreiî 
nepersecutaţî astădî în acele ţerî civilisate, alergă iar la noî, şi astă 

dată cu sutele de miî însă nu pentru ca să fie persecutaţî de 

Românî, dar pentru ca să aibă şi eî la rîndul lor pe lume rolul de 

persecutori şi să persecute pe aceî ce le dau ospitalitate Cifrele 

au o elocuenţă neînvinsă! 

încă o- dată, iată adeveriri! Şi însă Europa a credut şi crede din 
contra, atât de dibaciii a fost surprinsă confienţa sa, atât a fost de 
activ, de influent, de neîmpăcat, de victorios, sistemul clevetireî 
aplicat în contra nostră de Alianţa israelită! 

Aicî stăm şi ne întrebăm cu mirare : cum nisce omenî atât de 
eminenţi ca aceî ce compun comitetul Alianţeî israelite, s'aiî înjosit 
a se servi de o armă atât de degrădătore? Căcî nimic nu'î mai 
infamant pe lume ca rolul de calomniator.... şi ne place a crede 
că însuşi aceî omenî aii fost induşi în erore de către nisce fanaticî 
şi de rea credinţă corespondenţi din ţeră. Ast-fel, pe baza rapor- 
turilor mincinose ce primiau, au indus şi cî în erore pe supremiî 
legislatorî aî Congresuluî de la Berlin. 

Prin urmare , România este astăqlî victima uneî erorî isvorîtă 
dintr'uă infamă calomnie 

Ce efect a avut asupra sorteî nostre acea erore? Un efect desa- 
stros, inie, umilitor şi stigmatisător pentru naţia Română ! 

Europa . indignată de tabloul atâtor crudimî, atâtor nelegiuiri ,- 
atâtor pretinse acte de barbarie comise de noî asupra nenorociţilor 



16 



evrei ne-a condamnat fără a ne asculta. Europa, convinsă că sun- 
tem un popor netolerant, fanatic, barbar şi persecutor, ne-a pus pe 
acelaş rând cu sălbaticii din Africa, au găsit că facem pată în se- 
colul XIX, în acest secol de lumină, şi că merităm o penalitate. 
Europa deci a decis a nu recunosce independenţa nostră, pene maî 
ânteiu nu vom pune capet barbariei nostre, pene nu vom înceta 
de a schingiui pe evrei, pene ce în fine nu vom acorda acestora 
drepturi civile şi politice] 

lată situaţia esactă in care ne aflăm : un popor acusat, condem- 
nat fără judecată în presenţa altui popor calomniator şi năvălitor! 

Indignarea Europei a fost atât de mare, în cât nu 'î a permis 
de a lua în consideraţie : 

i. Că dndependenţa nostră ne-am recâştigat'o înşine cu arma în 
mână, cu preţul sângelui nostru- că independenţa nostră este un 
fapt desăvârşit — un fait accompli — şi recunoscut de marii Atleţi 
aT ultimului' resboiu; de împeratul Alexandru şi de Sultanul, fostul 
nostru suzeran; că independenţa nostră nu ne-a fost acordată de 
pomană de către alţiî, dar că acea gloriosă pomană ne-am făcut'o 
noi înşine prin vrednicia nostră. 

2. Că 1» calitate de beligeranţi învingători... nu învinşi... am 
meritat a fi scutiţi de orî-ce condiţii umilitore într'un tratat de pace 
încheiat în urma resboiuluî la care am luat o parte gloriosă". 

3. Că tratatul de la San-Stephano, care-le_ nu a fost abrogat în 
întregul seu, proclamase independenţa nostră 

4. Că dreptul internaţional positiv nu obligă pe o naţie care n'a 
fost representată la un Congres, a se supune obligaţiilor impuse ei' 
de acel Congres, atunci mai cu scmă când ea este învingetore iar 
nu învinsă, 

Meşter" prestidigitator a fost dar Alianţa israelita dacă a reuşit a 
introduce prin surprindere în tratatul de la Berlin o cestiune cu 
totul străină resboiuluî oriental, cestiunea israelita) şi tot prin sur- 
prindere ţintesce a se resolva acesta cestiune în Parlamentele 
Române. 

Elocuent advocat a fost Alianţa israelita daca aţâţând indigna- 
rea Europei în contra nostră, a aprins'o în aşa grad incât Europa 
să ne condamne pe noî Românii a plăti pacea Orientului cu o 
oueată din pământul nostru, cu Basarabia; să ne condamne tot-o- 



17 



dată a plăti recunoscerea independenţei nostre cu sacrificarea drep- 
tului nostru suveran de legiferare; să ne condamne în fine a da 
drepturi la sute de miî de străinî isgoniţî de aiurea, adăpostiţi 
între noî ca duşmanî făţarnici" 

Europa avea alte cestiunî de regulat în Congres, cestiunî mult 
maî importante pentru ea, precum de exemplu, aceea a interdicţiei 
înscrisă în Constituţia nostră în privirea colonisăreî cu nemuri 
străine (art. 3). Cum s'ar putea împăca dar ştergerea art. 7 cu 
menţinerea art. 3, când cel danteiu impune colonisarea evreescâ, 
şi cel d'al doilea opresce orî-ce colonisare. Să aibă evreiî maî multe 
avantage de cât Francezii, Germanii, Italienii? etc. 

In zadar marele cancelar al imperiului Rusesc, prinţul Gorceakof, 
cel maî autorisat a spune adeverul în chestia israelită, în zadar 
s'aii ridicat în contra prescripţiilor din art. 44, aretând marea deosebire 
ce esistă între evreiî occidentalî şi aceî din orient, declarând chiar, 
că aceştia sunt un pericol pentrn poporele de dincoce de Carpaţî, 
glasul şeii n'a fost ascultat, căcî trebuia să fim noî pedepsiţî pentru 
fără de legile nostre de popor barbar, netolerant şi persecutor f 

De acolo au isvorît art. 44! 

Şi iată-ne dar stigmatisaţî în ochiî lumeî pe temeiul unor simple 
calomniî ! 

Stigmatisaţî! Căcî art. 44 coprinde în prescripţiile sale un sub- 
înţeles stigmatisator. 

Cine este inferat cu acesta denumire insultătore ? Noî! Poporul 
Român ! Noî care cu tot dreptul putem revendica titlul de poporul 
cel maî liberal, cel maî emancipator din tote poporele lumeî mo- 
derne ! 

Noî, netoleranţî!. Noî care n'am avut nici o-dată un Ghetto în 
oraşele nostre, şi care ne-am deschis fruntariele la refugiul tutulor 
acelor nenorociţi evreî persecutaţî, despreţuiţî, schingiuiţî în Fran- 
cia, Germania, Italia, Spania etc. 

Noî. barbarî? Noî care am emancipat Veciniî la anul 1749, pe 
când Crestiniî erau servi în cele-alte State occidentale, 

Noî barbarî! Noî care în timp de 30 de anî numaî am desrobit 
ţiganiî, lovind astfel un drept feodal şi secular, fără lupte, fără 
versare de sânge ca pe aiurea, ci din contra cu cea maî creştinescă 
compătimire. 

[12,166] 2 



18 



'.Am emancipat Românii clăcaşî, desfiinţând boerescul, şi ridicând 
pe servii noştri la rangul de cetăţenie, făcându'î chiar proprietari 
printr'o singură trăsătură de condeiti, şi acesta fără lupte, fără ver- 
sare de sânge ca aiurea, ci din contra cu entusiasmul cel mat viu. 
Desfiinţarea unui drept feodal şi secular, care ţinea pe fraţii noştri 
sub jug, au fost cea maî frumosă serbătore naţională.. 

(Am dat drepturi politice Armenilor stabiliţi în ţeră de 400 de 
anî, omeni linisciţT, muncitori, şi iubitori de patria loi 
- (Am făcut ancă maî mult, noî ceî barbari, noî ceî stigmatisaţî; 
am trecut Dunărea ca să contribuim la emanciparea unui neam 
străin noue, la desrobirea Bulgai'ilor! 

Noî suntem barbarî, noî am meritat acesta insultă a doua di 
după ce în lauda lumeî, ne-am afirmat valorea sub zidurile Plevneîr 
după ce ne-am probat toleranţa într'un şir neîntrerupt de secolî? 

Şi cine a luat iniţiativa în Congres pentru ca să ne arunce pe 
frunte acesta crudă insultă!... Naţiile de acelaşî sânge cu noî? 

Francia! Acea ţeră generosă şi emancipatrice ; Francia atât de 
simpatică noue!. caria datorim convenţia de la Paris, în sînul caria 
noî Românit mergem cu preferinţă de aprope o jumetate de secol 
spre a ne deprinde a fi liberalî, şi emancipatorî. Francia a caria 
nenorociri au găsit un reşunet atât de profund în inimile nostre! 
Francia lut Frangois l-iii care după bătălia de la Pavia, aii strigat 
cu o nobleţă cavalerescă : 

Tout est perdu, fors l'honneur ! 

Atât de puternică au fost influenţa calomniî versată asupra mos- 
tră de Israeliţî, şi erorea isvorîtă din acea sorginte necurată! 

Italia ! . . Care a declarat cu mândrie în parlamentul eî, că e sora 
României ! Italia erouluî rege Victor Emanbil, şi a marelui cetăţen 
Cavur, doî giganţî cari au fundat unitare şi independinţa Italieî fără 
a sacrifica onorul eî. Italia ne-au aruncat insultă!, sora a stigmatisat 
pe soră! 

Atât de desnaturătore au fost influenţa calomniei versată asupra 
nostră, şi erorea isvorîtă din acea sorgintă necurată! 

Turcia singură, către care noî neam purtat duşmănesce, s'a 
grăbit a reCunosce independinţa nostră, fără condiţii, cu lealitate, şi 
ast-fel au recâştigat simpatiile nostre. 

Cu Turcia am avut o socotelâ seculară de încheiat . . . Am în- 



19 



cheiat'o sub didurile Plevneî, şi am rupt legăturile nostre de vasa- 
litate, remânend în legături de amicie... Am scăpat de un suzerai* 
care se feria de a ne da porunci, respectând autonomia nostră, şi 
straniu capriciu al sorteî ! . . Astâ-dî ne găsim faciă cu cincî alţi 
suzerani carî redemându-se pe o erore, ne edictedâ legi şi penalităţi- 

Ce am câştigat în schimb? Ce ne folosesce independinţa dacă 
suntem constrînşî a inaugura acesta independinţa cu un act de su- 
punere... de servilitate dechizată sub denumirea de deferentă? 

Dior senatorii.. In presenţa unei situaţii atât de anormale, ce 
avem de făcut? Care trebue să fie atitudinea nostră? Avem a ne 
pătrunde de caracterul sacru al mandatului nostru, şi fermi, şi decişi, 
avem să spunem cu curagiu precum şi cu deferitiţv Puterilor sem- 
natare tratatului de la Berlin: 

"Am fost calomniaţi în ochii voştriî, calomniaţi într'un grad ast- 
«fel că dintr'un popor liberal şi emancipator ce sîntem, am ajuns a 
«fi consideraţi de voî ca un popor netolerant, barbar şi perse- 
cutor. 

«Acesta calomnia, a isbutit a nasce în spiritele vostre o indignare, 
«care v'a dictat art. 44 din tratatul de la Berlin. 

«Acel art. 44, prin condiţia pusă recunoscerei independinţeY nos- 
«tre, coprinde un blam nemeritat de noî, o insultă care lovesce 
«demnitatea nostră română. 

«Deci, de cât recunoscerea uneî independinţe pătată cu umilire, 
«mai bine o nerecunoscere ce o scutesce de stigmat. 

«Calomnia a fost perfidă, — indignarea neîntemeiată, — penali- 
tatea nedreptă! 

«Noî, Românii, cu tot respectul datorit marelor Puteri a le 
«Europei civilisate, dar tot-odată cu totă demnitatea ce aparţine 
«de drept unui popor prin sine independent, venim se facem apel 
«la mărinimia vostră şi la simţimîntul vostru de echitate pentru ca 
«să constataţi adeverul, şi prin urmare să nu subordonaţi recunos- 
« cerea independenţei României uneî clause ce atacă dreptul ei su- 
«veran de legiferare, şi tote fibrlee onorului seu. 

«Lăsaţi-ne proprii nostre iniţiative, liberului nostru arbitru pentru 
«a regula chestia Israelită într'un mod conform cu principiile civili- 
«saţieî moderne, ce le-am aplicat cu generositate către alţii, şi cu 
«interesele nostre economice şi naţionale, precum din libera nostră 

2* 



20 



«iniţiativă am urmat în privirea Românilor, odinioră servi, a Ţiga- 
«nilor odinioră sclavî, a Armenilor şi a Bulgarilor. 

«Recunosceţî independinţa nostră pur şi simplu, pentru ca să nu 
'«remâe nici umbră de blam, nici un vestigiu de stigmat pe fruntea 
României, şi ast-fel promitem a face schimbare în unele disposiţiî 
«ale Constituţii nostre. 

«La caz contrariu... o declarăm cu cea maî profundă regretare, da- 
«toria nostră de Senatori, chemaţi a pădi Constituţia nostră ear 
«nu a o sfâşia într'un moment de surprindere; chiămaţî a păstra 
«neatinsă demnitatea naţională, ne vom vedea obligaţi de consciinţa 
«nostră a amâna până la un timp maî fericit revisuirea Constituţiei. 

«Acesta declarare o facem fără nici un spirit de sfidare, dar 
«chiar sub forma unei rugăciuni adresată de noî acelor mari PuterT, 
«care sciii a ţinea sus drapelul demnităţeî lor, şi care ne vor per- 
«mite a urma esemplul lor, pentru ca ast-fel să fim demnî de a 
«lua locul nostru alăture cu ele.» 

Nu me îndoesc că toţi D-niî senatori, precum şi totă ţara, re- 
simt nedreptatea şi insulta amară ce ni s'a făcut din causa unei 
simple erori provocată dintr'o calomnie; însă se vor găsi negreşit 
uni! dintre colegii' meî, carî conduşî de un spirit de prudenţă cam 
esagerată, 'mî vor face întempinări: 

Unul va dice pote că Europa luând odată o decisiune în privi- 
rea nostră, nu ar putea să revie asupra eî; prin urmare refusul 
nostru de a ne supune verdictului şeii ar fi din partene o desfidare 
imprudentă. 

Voiii respunde că, ar fi să nesocotim spiritul de echitatea Pute- 
rilor civilisate, dacă am crede că recunoscend erorea în care au 
fost induse asupra nostră, s'ar inteţi a menţinea o clausă pedep- 
sitore, nemeritată, în tratatul de la Berlin; voiu adăogi că in- 
culpatul ce 'şî reclamă dreptatea nu desfide pe judele seu, şi 
că a refusa stigmatul pe fruntea ţereî, a refusa sinuciderea hemului 
nostru, nu este un act de sfidare. Europa e prea luminată ca să 
pue în cumpenă amorul propriu al seu de putere gigantică, cu drep- 
tul sacru a unui mic popor ce a meritat tot-d'a-una bunăvoinţa eî. 
Europa cunosce că demnitatea uneî naţii nu se mesoră pe numeral 
locuitorilor seî, precum onorul şi curagiul unuî om nu se mesoră 
pe talia luî. 



Şi, 

Â'ltul va dice pote că s'ar uni cu părerea mea, dacă din dosul 
refusuluî nostru de a ne supune, am avea 300,000 de baionete. 
Voiţi respunde, că dreptul nostru e maî tare de cât 300,000 de 
bainnete, carî, dacă le-am avea şi am vroi să facem întrebuinţare 
de ele, ne-am găsi în faţă cu 3,000,000 baionete ale Europei coali- 
sate în contra nostră. Prin urmare, nu 300,000 de baionete ne-ar 
putea dicta datoria nostră de a feri fruntea ţereî nostre de a. in- 
sulta; dar dreptul nostru 

Altul va dice că, art. 44 nu coprinde nicî o intenţie de insultă 
în contra naţiei Române, ci numai o simplă condiţie de admitere 
în marea familie Europenă, precum de pildă condiţiile la care este 
ţinut a se supune orî-cine are dorinţa de a face parte dintre membrii 
unui club. Stranie întâmpinare! L'aşî întreba pe acel întempinător, 
dacă ar primi să intre într'o adunare, cu condiţie de a se sinucide 
maî ânteiu, sau cel puţin cu condiţie de a trece printr'o umilire 
degradatorel 

Altul va dice: că trebue să facem ore-care sacrificii, pentru ca 
să intrăm şi noî o-dată în marea familie Europenă. Voiu respunde 
D-sale, întrebându'l dacă nu a remarcat in unele familii câte o rudă 
scăpătată, care are maî mult rolul şi aparenţa de slugă de cât 
acela de rudă, care e tolerată în salon sub condiţie de a nu se pre- 
vala de legăturile sale de rudenie cu stepâniî salonuluî; care e pus 
la masă în capetul meseî, şi dacă sunt maî mulţî mesenî, sau me- 
seni importanţî, e trămis să prânzescă jos cu ceî-alţî servitori'. 
Acesta posiţie de rudă scăpătată şi umilită, eu nu o admit pentru 
România când e să intre în familia Europeană, şi 'mi place a crede 
că fiecare dintre noî gândesce ca şi mine: că România şi-a recâs- 
cigat titlurile sale de nobleţă pe câmpul resboiuluî, că prin urmare 
are dreptul de a face intrarea sa în lume cu fruntea sus, iar nu de 
capul plecat^ 

Altul va dice: că în fine tot trebue să facem ce-va în favorea 
evreilor, pentru ca să dăm o satisfacere Europeî şi să ştergem din 
Constituţia nostră acel nenorocit art. 7, causa situaţieî nostre de 
astă-dî. 

Dar!, trebue să facem ce-va, însă ce, şi cum, şi când? Iată între- 
barea. 1 Dacă Europa, apreciând actele nostre din ultimii 30 de anî, 
şi convingenduse prin acele acte, că suntem un popor liberal şi 



22 



emancipator, ar fi recunoscut pur şi simplu independinţa nostră, 
câscigatâ de noî înşine, iar nu dată noue pomană, şi dacă în urma 
acesteî recunoscerî leale, ar fi cerut de la noî oficios ca să des- 
fiinţăm stavila pusă în calea evreilor, noî Românii, cu generositatea 
şi simţul de gratitudine ce ne caracteriseză, ne-am fi grăbit a face 
pentru israeliţî maî mult de cât vom putea face acum. 

Lăsaţi la propria nostră iniţiativă, şi la liberul nostru arbitru, 
ne-am fi aretat maî liberalî, maî marinimoşî în privirea evreilor de- 
cât acum când ne vedem loviţî în amorul propriu nostru naţional, în 
dreptul nostru suveran de legiferare, şi apâsaţî sub presiunea streină. 
Alianţa israelită prin nerăbdarea eî de a dobândi drepturi civile 
şi politice pentru coreligionariî seî, au indus Europa în erore, pen- 
tru ca Europa să esercite o presiune draconică asupra, nostră. 
Resultatul este că naţiunea română să simte ofensată- ti România 
se simte ameninţată, că poporul este iritat într'un grad care pote 
să producă regretabile evenimente Prin urmare representanţiî seî 
sunt ţinuţî a fi cu mare circonspecţie în atingerea Constituţiuneî 
nostre. şi pot dice, sunt obligaţî la o parcimonie prudentă în ces- 
tiunea de acordare de drepturî nemuluî israelit. 

• Iată resultatul nerăbdăreî alianţei israelite, nerăbdare legitimă, o 
recunosc, dar imprudentă şi nepolitică 

"Eu insu-mî care am reputaţia de evreofob, mii simt cu tote 
acestea destul de generos, pentru ca să găsesc că trebue să facem 
evreilor o condiţiune maî corectă în ţera nostră, dar când, şi cum, 
şi în ce condiţiunî .* ' 

Nu sub presiunta directă a art. 44, nu sub presiunea indirectă a 
alianţeî israelite... ci din liberul nostru arbitru de Stat independent! 
Căcî, dacă am urma alminterea, dacă ne-am supune a trece sub 
furcele caudine acelui art. 44 — sciţî cu ce ne-am alege? 

1. Am afirma noî înşine acusările alianţeî israelite şi am recu- 
nosce starea de barbarie ce ni se aruncă în faciă, făcând un mea 
culpă ce ar remâne ca o pată eternă pe pagincle istorieî nostre 
naţionale. 

" 'Supunendu-ne cu capul plecat penalităţeî coprinsă în art. 44, am 
lua deprinderea supunereî, pe când alţii ar lua vis-a-vis de noî 
deprinderea poruncii, şi ca Stat independent, am ajunge la o stare 
maî tristă de cât acea din timpul reglementului organic, când eram 



23 



conduşi â la bagiiettc de ordinele venite din Petersburg şi de fir- 
manurile sosite din Stambul, 

In fine ne-am espune la cea maî tristă umilire: aceea de a datori 
recunoscerea independinţeî .nostre, nu sacrificiilor nostre, nu vite- 
jiei nostre. nu Românuluî care şi-aii versat sângele pe câmpiile 
Bulgariei . . . nu simţului de equitate a Europeî, dar am datori-o în 
parte ... cuî ? . . . Alianţei israelită ! . . . Asemenea prinţul nostru 
care aii făcut campania ca şef Suveran, în fruntea bravei sale ar- 
mate, Prinţul Carol de Hohenzolern , nepotul marelui Imperat al 
Germaniei, şi Domn Românilor, el care şi-au câscigat titlul măreţ 
de Prinţ independent ă la pointe de son epec , şi-ar datori acest 
titlu istoric, nu vitejiei sale, nu bărbăţiei soldatului Român . . . dar 
cui?... în parte alianţei israelite! 

Ce ar elice dar ţera întregă, dacă i-am crea o asemenea situa- 
ţiune în istorie? Ce ar dice Românul care s'a luptat voios pentru 
independenţa moşieî strămoşescî? 

Ţera şi- ar întorce ochii cu durere de la noT. 

Românul ar dice: Nu-mî maî cereţi de adî înainte sângele rneîi, 
clacă acel sânge versat, nu slujesce de cât la trunchiarea ţereT şi 
la înjosirea demnităţeî naţionale. 

Pentru aceste considerante, când astă-dî România vine cu istoria 
sa în mână, pentru ca noî să înscriem pe paginele sale, al nostru 
veto, eu unul rup pagina destinată pentru înscrierea umilireî ţereT, 
iar pe cea-1-altă pagină scriu cu inima mea : demnitatea şi sal- 
varea eî! 

Iată cuvintele pentru care susţin propunerea mea. Am dis ! . . . 

PROPUNERE- 

fn presenţa legitimeî nemulţumiri şi mareî agitaţiuni', produse 
în ţcră prin art. 44 din tratatul de la Berlin, care lovesce dreptul 
absolut de legiferare al eî; propun a nu se procede la revisuirea 
art. 7 din Constituţie înainte ca România să fie lăsată la libera sa 
iniţiativă, şi la liberul seu arbitru, în privirea orî-căreî modificărî 
din Constituţia sa, conform dreptului seu absolut de legiferare, 
conform intereselor sale economice şi naţionale, conform demnităţeî 
sale de Stat independinte şi care, de secolî, este şi a fost de sine 
stătător, y 

(Semnat), V. Alexandri.